LEGE nr. 554 din 2 decembrie 2004
contenciosului administrativ
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 1.154 din 7 decembrie 2004
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Subiectele de sezina
(1) Orice persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al sau sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, în baza unei sesizări a unei persoane fizice, dacă apreciază ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autorităţii administrative nu poate fi înlăturat decât prin justiţie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceasta calitate.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază ca încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităţilor publice emise cu exces de putere, sesizează instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiţionarul dobândeşte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceasta calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază ca, prin excesul de putere, concretizat în emiterea unui act administrativ normativ, se vătăma un interes public, va sesiza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autorităţii publice emitente.
(6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanta se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalităţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse.
(7) Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi.
(8) În condiţiile prezentei legi, acţiunile în contencios administrativ pot fi introduse de prefect şi de Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici, precum şi de orice persoana de drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim.
(9) Participarea în instanta a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie. Pentru situaţia prevăzută la alin. (5), instanta, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauza organismele sociale cu personalitate juridică interesate.
ART. 2
Semnificatia unor termeni
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
a) persoana vătămată - orice persoana fizica sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care invoca vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat;
b) autoritatea publica - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publica;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achiziţiile publice;
d) act administrativ-jurisdicţional - actul juridic emis de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict, după o procedura bazată pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare;
e) contenciosul administrativ - activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publica, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
f) instanta de contencios administrativ, denumita în continuare instanta - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale;
g) nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
h) refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea;
i) plângere prealabilă - plângerea prin care se solicita autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia;
j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război, sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar;
k) serviciu public - activitatea organizată sau autorizata de o autoritate publica, în scopul satisfacerii, după caz, a unui interes public;
l) interes public - interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autorităţilor publice;
m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege;
n) drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduita, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduita, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercita în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public;
r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative;
s) paguba iminenta - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, după caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autorităţi publice ori a unui serviciu public;
s) instanta de executare - instanta care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
ART. 3
Tutela administrativă
(1) Prefectul poate ataca, în termenele prevăzute la art. 11, în fata instanţei de contencios administrativ, actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le considera nelegale.
(2) Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici poate ataca în fata instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se incalca legislaţia privind funcţia publica, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
(3) Pana la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept.
ART. 4
Excepţia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea partii interesate. În acest caz, instanta, constatând ca de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza.
(2) Instanta de contencios administrativ se pronunţa, după procedura de urgenta, în şedinţa publica, cu citarea părţilor.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declara în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judeca în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate.
(4) În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
ART. 5
Actele nesupuse controlului şi limitele controlului
(1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o alta procedura judiciară.
(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apărarea şi securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.
(4) În litigiile prevăzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 şi 21.
ART. 6
Actele administrativ-jurisdicţionale
(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.
(2) Actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercita căile administrativ-jurisdicţionale de atac.
(3) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială înţelege sa nu utilizeze calea administrativ-jurisdicţională de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdicţional competent. Termenul prevăzut la alin. (2) începe sa curgă de la data notificării.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială înţelege sa renunţe la calea administrativ-jurisdicţională în timpul soluţionării acestui litigiu, va notifica intenţia sa organului administrativ-jurisdicţional sesizat, care emite o decizie ce atesta renunţarea la jurisdicţia administrativă specială. Termenul prevăzut la alin. (2) începe sa curgă de la data comunicării acestei decizii.
CAP. II
Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ
ART. 7
Procedura prealabilă
(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egala măsura organului ierarhic superior, dacă acesta exista.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedura administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este indreptatita sa introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al sau sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificatia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile din Codul de procedura civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
ART. 8
Obiectul acţiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considera vătămat într-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
(2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ.
(3) La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se va avea în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.
ART. 9
Acţiunile impotriva ordonanţelor Guvernului
(1) Persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanta de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate.
(2) Instanta de contencios administrativ, dacă apreciază ca excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspenda soluţionarea cauzei pe fond.
(3) Instanta de contencios administrativ, după pronunţarea Curţii Constituţionale, repune cauza pe rol şi va da termen, cu citarea părţilor, numai dacă ordonanta sau o dispoziţie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. În caz contrar, respinge acţiunea ca inadmisibila pe fond.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei excepţii ridicate în alta cauza, sesizarea instanţei de contencios administrativ se va face în condiţiile art. 7 alin. (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2), cu precizarea ca termenele încep sa curgă de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 10
Instanta competenta
(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(2) Recursul impotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul impotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judeca de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetentei teritoriale.
ART. 11
Termenul de introducere a acţiunii
(1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;
b) data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).
(4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se considera a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.
ART. 12
Documentele necesare
Reclamantul va anexa la acţiune copia actului administrativ pe care îl ataca sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publica, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
ART. 13
Citarea părţilor, relaţii
(1) La primirea cererii, instanta va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al carei act este atacat sa îi comunice de urgenta acel act, împreună cu intreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
(2) În situaţia în care reclamant este un terţ în sensul art. 1 alin. (2) sau când acţiunea este introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autorităţii publice emitente sa îi comunice de urgenta actul atacat împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
(3) În mod corespunzător situaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), după caz, se va proceda şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
(4) Dacă autoritatea publica nu trimite în termenul stabilit de instanta lucrările cerute, conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, sa plătească statului, cu titlu de amenda judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
ART. 14
Suspendarea executării actului
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate sa ceara instanţei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ pana la pronunţarea instanţei de fond.
(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea părţilor.
(3) Când în cauza este un interes public major, de natura a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Încheierea sau, după caz, sentinta prin care se pronunţa suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
ART. 15
Solicitarea suspendării prin acţiunea principala
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluţionarea definitiva şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu acţiunea principala sau printr-o acţiune separată, pana la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplica în mod corespunzător.
(3) Hotărârea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea.
ART. 16
Introducerea în cauza a funcţionarului
(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate şi personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicita plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.
(2) Persoana actionata astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.
ART. 17
Judecarea cererilor
(1) Cererile adresate instanţei se judeca de urgenta şi cu precădere în şedinţa publica, în completul stabilit de lege.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
(3) Hotărârile vor fi redactate şi motivate de urgenta, în cel mult 10 zile de la pronunţare.
ART. 18
Soluţiile pe care le poate da instanta
(1) Instanta, solutionand cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, sa anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt înscris.
(2) Instanta este competenta sa se pronunţe, în afară situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecaţii.
(3) În cazul soluţionării cererii, instanta va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanta poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publica sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.
(5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi la alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere.
ART. 19
Termenul de prescripţie pentru despăgubiri
(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoască întinderea pagubei.
(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte procedura de judecata şi taxele de timbru.
ART. 20
Recursul
(1) Hotărârea pronunţată în prima instanta poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare.
(2) Recursul suspenda executarea şi se judeca de urgenta.
(3) În cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost data cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenta materială din prezenta lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.
ART. 21
Judecarea recursului în situaţii deosebite
(1) Recurentul, în situaţii deosebite, cum ar fi împlinirea termenului pana la care îşi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita preşedintelui instanţei competente sa soluţioneze recursul şi stabilirea termenului de judecata a recursului chiar înainte de primirea dosarului.
(2) Cererea de fixare a unui termen de urgenta, însoţită de dovada înregistrării recursului la instanta de fond, se soluţionează în termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia preşedintelui instanţei de recurs.
(3) Soluţia de admitere a cererii se comunica de îndată instanţei de fond, care are obligaţia redactarii hotărârii atacate, a comunicării acesteia părţilor, precum şi a expedierii dosarului, într-un termen de 5 zile.
(4) Motivarea recursului se poate face, sub sancţiunea nulităţii pentru tardivitate, în termen de doua zile de la comunicare.
(5) Procedura de citare a părţilor şi de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informaţiilor scrise.
CAP. III
Procedura de executare
ART. 22
Titlul executoriu
Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-au admis acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.
ART. 23
Obligaţia publicării
Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Ele se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, la cererea instanţei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.
ART. 24
Obligaţia executării
(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publica este obligată sa încheie, sa înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanta de contencios administrativ şi după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (2) constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.
ART. 25
Instanta de executare
(1) Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenta, cu citarea părţilor.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunţată de instanta de executare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.
ART. 26
Acţiunea în regres
Conducătorul autorităţii publice se poate indrepta cu acţiune impotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaţi sunt funcţionari publici, se vor aplica reglementările speciale.
CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 27
Judecarea cauzelor aflate pe rol
Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
ART. 28
Completarea cu dreptul comun
(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedura civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum şi cu procedura reglementată de prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedura civilă se stabileşte de instanta, cu prilejul soluţionării excepţiilor.
(2) Acţiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect şi de Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici, precum şi cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.
ART. 29
Corelarea terminologica
Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta lege.
ART. 30
Dispoziţii tranzitorii
Pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluţionează de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
ART. 31
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaşi data se abroga Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Bucureşti, 2 decembrie 2004.
Nr. 554.
-------